Phantasialand

După o primă zi în care ne-am acomodat încetişor cu Kölnul, a doua zi am petrecut-o în forţă în parcul de distracţii Phantasialand. Foarte aproape de ora deschiderii eram deja acolo, ca să nu pierdem timp preţios. Am ales să mergem într-o zi din săptămână, gândindu-ne că cel puţin dimineaţa copiii trebuie să fie la şcoală.

Cum am intrat în parc, am remarcat imediat o muzică plăcută şi în faţă am văzut un carusel mare, cu două etaje, unde copiii (se pare că nu toţi erau la şcoală sau la grădi) stăteau deja la rând. Era încă dimineaţă, cam răcoare, dar senin. Nu toate nebuniile se puseseră în mişcare şi totuşi lumea deja aştepta la rânduri. Aşa că am deschis harta să ne organizăm puţin.

Parcul e împărţit în 6 zone tematice: Fantasy, Deep în Africa, Berlin, Mexico, Mystery, China Town, fiecare cu specificul propriu, care se regăseşte atât în atracţii, cât şi în mâncarea (de tip fast food) pe care o găseşti în câteva dintre ele.

Şi a început nebunia. 🙂 Îmi amintesc perfect cu ce: trenuleţul Colorado, pe care la final de zi l-am declarat preferatul nostru (în total ne-am dat de 4 ori în el). La restul nu mai ştiu ordinea.

• Din cele 3 atracţii cu un nivel ridicat de adrenalină eu l-am ales doar pe cel care nu miza pe frica de înălţime – Black Mamba, un roller coaster care te întorcea pe toate părţile, iar la un moment dat viteza şi presiunea erau aşa mari, că nu-mi mai puteam aduce capul înapoi pe spătarul capului (era mult aplecat spre în faţă).
• Luci a încercat şi Castelul Misterelor, un turn înalt unde a experimentat căderea în gol de la 65 de metri! A zis că din cauza vitezei cu care urca şi cobora nu mai putea trage aer în piept. Când am văzut că o adolescentă a început să plângă când s-a terminat, m-am felicitat că nu am acceptat provocarea. 🙂

• Talocan mi s-a părut cel mai complicat, înălţime + multe rostogoliri peste cap, mult prea multă adrenalină, aşa că am urmărit spectacolul de jos.

• În China Town am asistat la un spectacol de acrobaţii şi echilibristică foarte reuşit.

• Cel mai mult am aşteptat la rând la Maus au Chocolat, un joc interactiv în care trebuia să împuşti cu ciocolată (virtuală) şoricei care invadaseră bucătăria unui cofetar; amuzantă povestea, dar dacă am fi ştiut de la început ce presupune, cu siguranţă nu am fi aşteptat atât să intrăm.
• Am încercat şi câteva atracţii mai uşurele destinate copiilor, dar amuzante şi relaxante pentru noi.

• Mi-am dat seama că teama mea de înălţime e destul de serioasă, pentru că nici în caruselul cu lanţuri nu am putut să mă relaxez şi să mă bucur de “zbor”.

• La cinematograf am văzut un film 4D de scurt metraj, o comedie cu piraţi, fără subtitrare în engleză, de aceea un exerciţiu bun de germană. 🙂
• Nu am reuşit să vedem cum e Chiapas, un fel de roller coaster pe apă, din cauza timpului de aşteptare prea mare, în care am zis că mai bine încercăm alte atracţii; în schimb ne-am plimbat cu o barcă pe un traseu cu coborâri şi curbe şi am intrat puţin la apă în River Quest.

Cum am plecat de acolo? Epuizaţi. 🙂 Obosiţi de atâta râs, ţipat, alergat de la o atracţie la alta şi fericiţi de o aşa experienţă. Nu m-am gândit că o zi într-un parc de distracţii îţi poate condimenta atât de bine vacanţa.

Aspecte practice:

• Intrarea costă 45 euro pentru adulţi şi 24 euro pentru copii.
• Dacă e ziua ta, indiferent de vârsta pe care o împlineşti, intrarea este gratuită. 🙂
• La intrare sunt hărţi ale parcului, care te ajută să te orientezi (mai ales dacă eşti la prima vizită).
• Pentru a ajunge din Köln la Phantasialand am luat S-bahn nr. 13 până la staţia Brühl Miete şi de acolo un shuttle al parcului de distracţii.

Pentru că imaginile nu pot reda în totalitate atmosfera de acolo, am pus în text câteva linkuri către filmuleţele pe care le-am făcut.