Ultima zi din sejurul nostru în Sicilia ne-a adus şi supriza cea mai frumoasă – Taormina. Şi totuşi nu eram siguri că vom ajunge să vedem oraşul, având în vedere că ne-am suprapus cu Summit-ul G7, care a blocat oraşul, lăsând doar localnicii să intre şi să iasă pe durata lui.
Autocarele către Taormina au circulat, dar fără să intre în oraş (care a rămas blocat până după-amiază), ci doar până la Capo Taormina, zona de la poalele Muntelui Tauro, pe care e situată Taormina.
Înainte să povestesc despre Taormina, trebuie să menţionez că drumul între Catania şi Taormina este superb. În stânga se vede Etna fumegând, în dreapta e Marea Ionică, iar de o parte şi de alta a drumului sunt leandri de toate culorile şi mult verde.
De la Capo Taormina am mers pe jos până în zona cu terase şi hoteluri de pe coastă. Am luat rapid micul dejun şi am coborât către Isola Bella, o insulă micuţă foarte aproape de ţărm, pe care o admirasem şi o fotografiasem de cum am coborât din autocar. Începea deja să se încălzească bine, iar pe plajă se ocupau locurile pe şezlonguri şi pe nisip.
Isolla Bella se vizitează plătind un bilet de 4 euro. Insula e plină de vegetaţie, e răcoroasă şi îţi oferă panorame foarte frumoase către Taormina şi mare.
Am zăbovit la umbră, apoi ne-am răcorit picioarele în apa limpede, gândindu-ne ce bine era dacă ne-am fi luat costumele de baie la noi. Ne-am propus în schimb ca pe viitor să venim pentru mai multe zile în Taormina doar pentru mare.
Cu această promisiune în minte, ne-am făcut curaj să urcăm către oraş. Funicularul nu funcţiona, dar oricum am fi preferat scările. Urcarea, lăsând la o parte căldura şi oboseala, îţi oferă nişte imagini spectaculoase către mare şi vegetaţia specifică zonei (leandri, cactuşi înfloriţi şi alte flori care nu ştiu cum se numesc). Cu multe pauze de odihnă şi de fotografiat ce lăsam în urmă, am ajuns într-un final sus. Ne-am odihnit puţin la răcoarea Grădinii Publice, apoi am căutat un loc unde să mâncăm.
Pe o străduţă îngustă ne-am oprit la o terasă aşezată pe trepte, unde aproape toate locurile erau ocupate. Ne-am potolit foamea cu câte o pizza apetisantă şi am mers către centru.
Dacă pe drumul până aici nu am întâlnit foarte mulţi turişti, i-am găsit în schimb pe Corso Umberto I, artera principală a oraşului. Cafenele, baruri, gelaterii, clădiri frumoase, balcoane cu flori şi multă aglomeraţie – cam aşa aş descrie strada centrală din Taormina. Noroc că era umbră şi a fost o plăcere să ne plimbăm, cu câte o îngheţată în mână, după masa copioasă de mai devreme.
Corso Umberto I se încheie într-o parte cu Poarta Catania, de unde se mai merge puţin către Teatrul Grec. Teatrul este imaginea-simbol a Taorminei, cu Marea Ionică şi muntele Etna pe fundal, o splendoare. Aici am avut plăcuta surpriză să intrăm gratuit, nu ştiu din ce motiv. Am bănuit că a fost ceva legat de summit şi de faptul că pe durata lui turiştii nu l-au putut vizita. Cred că e mai bine de vizitat dimineaţa sau seara, când căldura nu e aşa puternică, cum a fost în cazul nostru. 🙂
Am revenit pe Corso Umberto I şi am mers în cealaltă direcţie, către Piaţa Domului şi Piaţa IX Aprilie. Doi cântăreţi mai în vârstă interpretând melodii vechi italiene, inclusiv cea din coloana sonoră a filmului The Godfather, au făcut o atmosferă tare frumoasă în Piaţa IX Aprilie.
Poze, hidratare, puţină odihnă şi am pornit uşor înapoi, către străduţa cu trepte unde mâncasem şi pe unde ajungeam la drumul pe unde urcasem.
Întoarcerea la Catania a fost cu peripeţii, pentru că autocarul a întârziat foarte mult, iar când a ajuns într-un final, era deja aglomerat şi aşteptat de multă lume. Am avut totuşi noroc şi am ajuns la Catania cu bine. Şi oboseala, şi căldura şi emoţiile că nu mai ajungem înapoi au meritat din plin pentru Taormina.
Totul pentru călătorii 