O zi la Zaragoza

La Zaragoza am petrecut o zi intensă, pe care am savurat-o la maximum cu rapiditatea pe care ne-a insuflat-o trenul de mare viteză cu care am venit de la Lleida.

Când am făcut planurile de vacanţă, Zaragoza nu era pe listă. Pe lângă Barcelona, Sitges, Tarragona şi cele câteva zile petrecute la prietenii noştri în Lleida, Zaragoza nu prea se mai încadra nici ca timp, nici financiar în graficul nostru, deşi îmi doream să ajungem şi aici. Şi cumva s-au aranjat lucrurile şi i-am făcut loc în programul nostru încărcat.

Cum ajungi la Zaragoza

Cu trenul dacă eşti deja în Spania sau cu avionul din România. Noi am luat trenul şi pentru că am achiziţionat biletele on-line, am beneficiat şi de reducere şi am avut ocazia să mergem pentru prima dată cu un tren de mare viteză (credeam că în Franţa avea să se întâmple prima dată 🙂 ). Cu 300 de km/h într-o oră eram deja la Zaragoza. Am coborât în gara cu cel mai frumos nume pe care l-am întâlnit (Zaragoza Delicias) şi am pornit cronometrul. Aveam aproximativ 8 ore la dispoziţie până la trenul de întoarcere.

Informaţii utile

În gară este un birou turistic, de unde ne-am informat despre ce putem vizita într-o zi şi cum să ajungem în centru. Am primit o hartă a oraşului şi câteva pliante utile, printre care şi o listă cu toate muzeele, tarifele şi programul de vizitare. Înarmaţi cu hartă şi bunădispoziţie, am pornit spre staţia de autobuz şi în scurt timp am ajuns în centrul oraşului.

Obiective turistice în Zaragoza

Majoritatea punctelor de atracţie din Zaragoza sunt concentrate în zona centrală, ceea ce ajută mult atunci când timpul nu e de partea ta. Am coborât din autobuz şi în timp ce încercam să ne dăm seama unde suntem, un bătrânel s-a oferit să ne îndrume şi să ne povestească ce e de văzut în oraş. Şi atunci mi-am dat seama cât de frumos sună spaniola lor comparativ cu catalana cu care ni se deprinseseră urechile în ultimele zile. O spaniolă melodioasă cu mulţi de “s”. Mi-au plăcut mult şi oamenii, care mi s-au părut drăguţi şi amabili.

În scurt timp am ajuns în Plaza del Pilar, zona centrală a oraşului dominată de două catedrale impunătoare: Catedrala San Salvador (La Seo) şi Basilica de Nuestra Senora del Pilar. Strada până acolo este încântătoare (mai ales dimineaţa), străjuită de o parte şi de alta de clădiri frumoase şi cafenele şi având pe fundal Basilica.

Am început cu Basilica de Nuestra Senora del Pilar, după ce am admirat-o câteva minute de afară. Apoi am continuat cu Catedrala la Seo. Intrarea este gratuită în prima, dar se plăteşte la a doua. Ambele sunt impresionante, iar stilurile lor mult diferite. N-aş şti să spun care mi-a plăcut mai mult, dar am apreciat liniştea şi solemnitatea din La Seo, faptul că se vorbea în şoaptă şi că nu aveai voie să fotografiezi înăuntru. În preţul vizitării Catedralei este inclus şi biletul la Museo de Tapices, o colecţie de covoare şi ţesături olandeze foarte vechi.

Am continuat cu plimbarea spre Arco del Dean, un arc ce datează din secolul al XVI-lea.

Am mers apoi pe unul din podurile de pe Ebro şi am văzut Basilica Nuestra Senora del Pilar şi din cealaltă parte.

Ne-am îndepărtat de zona Pieţei Pilar şi ne-am îndreptat spre El Tubo, aşa cum se numeşte centrul format din străzi vechi, cu baruri şi restaurante unde poţi servi tapas şi alte specialităţi locale.

Am ajuns apoi în Plaza Espagna şi am mers de-a lungul largului bulevard Independencia până la Plaza Aragon.

Am observat în drumul nostru multe biserici vechi şi frumoase şi ne-am oprit la fiecare cel puţin câte un minut ca să le privim (de afară).

Am aflat cu surprindere că numele de „Zaragoza” vine de la „Cezar Augusta”, oraşul fiind în trecut o colonie romană. Şi am găsit şi dovada :).

Şi alte urme ale ocupaţiei romane – Muzeul Teatrului Caesaraugusta.

Singurul obiectiv pe care îmi doream să îl văd şi pe care l-am ratat a fost Palacio de la Aljaferia, pentru că este închis joia. Am făcut o plimbare în parcul din preajma lui, ne-am odihnit puţin şi am pornit din nou spre centru, pentru că mai aveam ceva timp la dispoziţie. Ne-am delectat cu o cafea şi am luat apoi autobuzul spre gară.

Ne-am întors la LLeida cu acelaşi tren super rapid, după o zi care a meritat din plin toată fugăreala. Mi-ar fi plăcut să rămânem aici o noapte şi să vizităm mai lent şi mai pe îndelete oraşul. Dar cred că şi o zi este suficientă, mai ales dacă reuşeşti să te organizezi şi să prioritizezi ceea ce îţi doreşti să vezi. O zi sau mai multe, Zaragoza merită o vizită!